Copilul acuză dureri la înghiţirea mâncării, refuză hrana sau are vărsături dese? Toate acestea pot fi simptome ale refluxului gastroesofagian, aşa că este bine să vă adresaţi unui medic pediatru, pentru un diagnostic corect.

Refluxul gastroesofagian reprezintă trecerea conţinutului gastric în esofag. Mai pe înţelesul tuturor, este vorba despre întoarcerea alimentelor din stomac în esofag şi, în unele cazuri, şi în cavitatea bucală. Aproximativ 8% dintre copii suferă de această afecţiune şi o bună parte dintre ei ajung să dezvolte şi esofagită de reflux (o inflamaţie a mucoasei esofagiene, determinată de agresiunea conţinutului acid din stomac), dacă nu primesc tratamentul de care au nevoie. De aceea, este bine să ştiţi care sunt simptomele acestei afecţiuni şi când să vă adresaţi medicului pediatru, pentru un diagnostic corect!

Regurgitarea după vârsta de doi ani

În primele luni de viaţă, regurgitaţia este frecventă. Nu înseamnă, însă, că bebeluşul este bolnav. „De obicei, această disfuncţie digestivă se corectează în primul sau al doilea an, fără a necesita tratament. Însă, un mic procent de copii va avea reflux până la vârsta de patru - cinci anişori, situaţie în care necesită, bineînţeles, tratament adjuvant, curativ”, a explicat pentru „Cuget Liber” dr. Claudia Suciu, medic specialist pediatru, în cadrul Centrului Medical IOWEMED Constanţa.

Semne care trebuie să dea de gândit

Simptomele pot fi observate cu uşurinţă de mămici. Potrivit medicu-lui, sunt mai multe categorii de mani-festări. Pe de o parte, sunt cele digestive: copilul are vărsături, regurgitări, disfagie/odinofagie (disconfort la înghiţirea alimentelor, ulterior manifestat prin refuzul mesei), sialoree (producţie abundentă de salivă). Simptomele pot fi, însă, şi de altă natură. Vorbim despre simptome de natură respiratorie, când cel mic tuşeşte mult, prezintă wheezing (respiraţie şuierătoare), răguşeală (disfonie persistentă), sau are crize de apnee cu cianoză (i se opreşte respiraţia în timpul somnului şi apare o tentă albăstruie a pielii feţei), simptome ce pot să fie însoţite, sau nu, de un sughiţ supărător şi persistent.

Alte semne sunt cele neuro-comportamentale. De exemplu, copilul este tot timpul iritat, plânge inconsolabil, are o arcuire şi rigiditate nefirească a gâtului şi tulburări de somn.

„Desigur, unele dintre semne le poate observa doar medicul pe-diatru, examinând copilaşul cu atenţie, acesta fiind adus de cele mai multe ori de părinţi pentru «răceli frecvente» sau refuzul unei cantităţi apreciabile din masă. De aceea, este foarte important ca micuţul să fie adus la pediatru, care va stabili dacă este vorba despre acest diagnostic şi va răspunde astfel între-bărilor părinţilor şi va putea ajuta la corecţia acestei suferinţe”, a subliniat dr. Claudia Suciu.

Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare anumite investigaţii, examinarea copilului şi date anamnestice corecte, furnizate de părinţi.

În ce constă tratamentul?

Dr. Suciu atrage atenţia că, în primul rând, copilul nu trebuie culcat pe spate după masă. „Micuţul trebuie poziţionat pe un pătuţ înclinat la 30 - 45 de grade”, a adăugat medicul. Se impune, totodată, evitarea alimentelor fierbinţi sau reci, meselor condimentate sau prea grase, ciocolatei, băuturilor carbogazoase, o citricelor şi roşiilor în exces. În schimb, trebuie să li se dea mese mici şi dese.

Tratamentul medicamentos este prescris numai de către medicul specialist şi constă în prokinetice, antisecretorii, antiacide. Atunci când toate măsurile eşuează, este nevoie de tratament chirurgical. Aceste situaţii sunt, însă, foarte rare.

„Atenţie! Copilul nu trebuie expus la fumul de ţigară, iar medicamentele trebuie alese cu grijă, pentru a nu agrava refluxul”, a subliniat pediatrul.

Atenţie! Apar complicaţii

Refluxul gastroesofagian nu trebuie lăsat netratat, căci pot să apară complicaţii: retard de creştere, anemie, faringite, otite sau pneu-monii repetate. De asemenea, s-au înregistrat complicaţii precum tulburări de ritm cardiac, ulcer esofagian, hemoragie digestivă supe-rioară.

„În prima etapă, în primele şase luni de viaţă, această disfuncţie este considerată fiziologică, aşadar nu poate fi prevenită. Se poate preveni, totuşi, persistenţa şi agravarea ei, prin măsurile menţionate mai sus, cele mai simple fiind cele privind dieta, de care părinţii trebuie să ţină cont până ce pediatrul va prescrie un tratament medicamentos”, a con-cluzionat pediatrul Claudia Suciu.