Frecvent, aluniţele sunt asociate cu temutul cancer de piele, astfel că mulţi părinţi se îngrijorează atunci când cele de pe corpul copilului prezintă modificări de dimensiune sau unele noi îşi fac apariţia. Însă medicii specialişti spun că aluniţele la copii nu prezintă riscuri decât în cazuri foarte rare, fiind un lucru natural ca anumite modificări să fie observate, pe măsură ce copilul se dezvoltă.
În general, aluniţele trec printr-un ciclu de schimbare treptată, pe durata a aproximativ 50 de ani de viaţă.
„În mod obişnuit, în momentul apariţiei, ele sunt plate şi asemănătoare cu pistruii, după care, în timp, se lăţesc, devin mai întunecate în timpul adolescenţei, în timpul sarcinii şi la expunerea la soare. Unele dintre ele dezvoltă fire de păr, iar altele devin mai înălţate şi mai deschise la culoare”, explică dr. Emma Gheorghe, dermatolog.
Aluniţele la copii pot fi prezente încă de la naştere, în cazul acesta fiind numite nevi congenitali. Foarte frecvent, ele se dezvoltă în primele luni de viaţă, atunci când celule pigmentare sau melanocitele migrează în suprafaţă, în cazul nevilor congenitali, apăruţi după naştere sau în primii ani de viaţă, în cazul aluniţelor dobândite.
Există şi aluniţe moştenite genetic, numite nevi melanocitari congenitali. Ele pot varia ca mărimi, de la câţiva milimetrii, până la zeci de centimetri.
„Apariţia aluniţelor este greu de evitat la cei mici, deoarece majoritatea este determinată genetic. Nu este neobişnuit nici ca aluniţele să apară şi mai târziu, în copilărie şi adolescenţă. Mai târziu în viaţă, ele pot fi dobândite ca urmare a alterării melanocitelor normale, produsă de razele ultraviolete, dar, în acelaşi timp, şi pielea deschisă la culoare şi istoricul familial de aluniţe predispun la dezvoltarea lor”, explică medicul.
Posibile riscuri determinate de aluniţe
Medicii specialişti spun că aluniţele la copii sunt foarte rar periculoase.
„Cazurile de melanom dezvoltat din aluniţe preexistente, la vârstă fragedă, sunt excepţionale. Este normal ca aluniţele să îşi mărească diametrul, odată cu creşterea în vârstă, până la pragul de 16-18 ani. Cu toate acestea, modificările de formă, culoare, apariţia neregularităţilor de suprafaţă ar trebuie evaluate de medicul dermatolog, clinic şi prin dermatoscopie”, spune specialistul dermatolog.
Pielea bebeluşilor este foarte permeabilă, astfel că este recomandată evitarea cremelor de fotoprotecţie, chimice, înainte de şase luni. Până la această vârstă, cei mici pot fi protejaţi de razele solare prin metode fizice, cum ar fi pălării cu boruri largi, îmbrăcăminte adecvată, evitarea expunerii la soare între orele 11 şi 16, folosirea de umbrele, atunci când petrecem mai mult timp afară, mai ales în sezonul estival.
„O monitorizare digitală a aluniţelor poate fi începută la orice vârstă, mai ales în cazul copiilor cu multe aluniţe. Metodele complet automatizate sunt mai puţin fiabile, din cauză că, de multe ori, aluniţele îşi pot mări diametrul de la un control la altul. Medicul dermatolog poate distinge însă, cu uşurinţă, modificările normale de cele suspecte”, spune dermatologul.
Pentru siguranţa celui mic, este recomandată o vizită anuală la medicul dermatolog, în cazul în care acesta are mai mult de 25 de aluniţe sau prezintă istoric familial de melanom sau alt tip de cancer. Pot fi necesare vizite mai frecvente, dacă există mai mult de 50 de aluniţe, un istoric de aluniţe anormale sau un sindrom genetic sau imunologic.
În ceea ce priveşte alte tipuri de cancer de piele, atât carcinomul bazocelular, cât şi carcinoamele cu celule scuamoase sunt foarte rare la copii şi apar, în mod obişnuit, numai la pacienţii cu sindroame genetice. Protocolul de prevenire este acelaşi, controale regulate ale pielii şi protecţia solară, tot timpul anului.