Rahitismul carenţial este o afecţiune foarte des întâlnită în rândul sugarilor şi a copiilor mici, situaţie care se datorează, în general, folosirii ineficiente de către organism a vitaminei D. Potrivit specialiştilor Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna”, vitamina D este cea care ajută la absorbţia calciului la nivel intestinal şi fixarea lui la nivelul organelor şi în mod special la nivelul oaselor.

„Rahitismul este o afecţiune întâlnită în special în zona temperată, unde zilele însorite toamna, iarna, primăvara sunt foarte rare şi asimilarea calciului se face cu dificultate. De aceea, în această zonă, este necesară suplimentarea vitaminei D, prin administrarea de preparate orale, zilnic, până la vârsta de 18 luni. În afară de deformarea oaselor, rahitismul creşte şi riscul de infecţii, în special la nivel respirator. Tocmai de aceea, este necesar ca sugarul să fie examinat periodic de medicul specialist pediatru în vederea depistării primelor semne de rahitism şi suplimentării dozei de vitamina D”, au precizat specialiştii „Euromaterna”.

În ceea ce priveşte rahitismul carenţial comun (rahitismul vitamino-D sensibil), acesta este o tulburare metabolică a depunerii calciului şi fosforului în matricea şi cartilajul de creştere al oaselor, datorită carenţei de activare a provitaminei din piele sau deficitului de vitamină D din alimentaţie.

De obicei, rahitismul apare până la vârsta de doi ani, la copiii născuţi prematur. Alţi factori care duc la această boală fac referire la tulburările de absorbţie intestinală, care pot apărea în cadrul bolii celiace, pancreatite, mucoviscidoză, dar şi în cazul atreziei biliare extrahepatice (absenţa căilor biliare extrahepatice), care este responsabilă de inabilitatea absorbţiei vitaminei D, datorită absenţei sărurilor biliare.

Totodată, afecţiunea se face simţită şi în cazul bolilor renale cronice, care induc formarea metaboliţilor activi de vitamină D de origine renală. De asemenea, rahitismul este întâlnit la copiii cu epilepsie, aflaţi sub tratament, care fac demineralizări osoase rahitice.

De precizat că, la debut, sugarii rahitici sunt palizi, nervoşi, dorm puţin sau agitat. Din când în când, mai poate apărea o transpiraţie accentuată a pielii capului, ce duce, prin mâncărimea produsă, la căderea părului, tipică a zonei occipitale. Ulterior se instalează o hipotonie (scăderea tonusului) musculară, întârzierea dezvoltării staturo-ponderale.

Perioada de stare a afecţiunii se caracterizează printr-o serie de semne osoase, care devin evidente după mai multe luni de carenţă vitaminică, sunt simetrice, nedureroase spontan la sugar şi predomină în zonele de creştere rapidă.

xxx

Tratamentul profilactic se recomandă să se înceapă antenatal prin administrarea calciului şi vitaminei D femeii gravide în special în ultimele luni de sarcină şi evitarea unor naşteri premature. Profilaxia postnatală se face prin expunerea copilului la soare vara, prin promovarea alimentaţiei naturale şi mai ales, prin administrarea medicamentoasă a vitaminei D.

În ceea ce priveşte tratamentul curativ, se va administra vitamina D, oral sau injectabil, conform unor scheme terapeutice stabilite de medic.

De reţinut: după vindecarea rahitismului, se va face profilaxie până la vârsta de şapte-opt ani şi chiar 15 ani, pentru că, netratat, rahitismul carenţial poate avea consecinţe severe.

În cursul evoluţiei acestei afecţiuni, pot apărea o serie de complicaţii neinfecţioase (tetania rahitogenă, deformaţii osoase cu sechele funcţionale, retard al creşterii staturale) şi complicaţii infecţioase (plămânul rahitic, atelectazia pulmonară).