Icterul fiziologic apare la majoritatea nou-născuţilor, afecţiunea datorându-se faptului că, imediat după naştere, un număr mare de globule roşii se distrug. Mai departe, ceea ce rezultă din această distrugere nu poate fi metabolizat şi eliminat de un ficat imatur.

Potrivit specialiştilor Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna”, icterul este o afecţiune care se caracterizează prin colorarea în galben a pielii şi a părţii albe a globului ocular (sclera).

„Nou-născutul se îngălbeneşte după 24-48 de ore de la naştere, însă nu trebuie să vă speriaţi, pentru că micuţul se va decolora după 7-10-14 zile. Trebuie să ştiţi, însă, că nou-născutul prematur are un icter mai intens şi se decolorează mai lent. De precizat că alimentaţia frecventă la sân ajută la vindecarea icterului fiziologic”, au subliniat medicii.

Cele mai obişnuite forme de icter sunt: fiziologic (normal), icterul de alăptare, icterul laptelui matern, icterul de prematuritate. Primul dintre acestea, cel normal, este întâlnit la majoritatea nou-născuţilor. De cele mai multe ori, acesta se prezintă într-o formă uşoară şi se datorează imaturităţii ficatului bebeluşului, fapt ce duce la procesarea înceată a bilirubinei. În general, forma aceasta apare la două-patru zile de la naştere şi dispare în cel mult două săptămâni.

Icterul de prematuritate, în schimb, se instalează frecvent la copiii născuţi înainte de termen, aceştia fiind şi mai puţin pregătiţi să elimine efectiv bilirubina. Icterul la bebeluşii prematuri trebuie tratat la un nivel al bilirubinei mai mic decât la copiii născuţi la termen, pentru a evita complicaţiile.

Referitor la icterul de alăptare, acesta poate apărea atunci când un copil nu primeşte lapte matern suficient, din cauza dificultăţii de alăptare sau pentru că mamei încă nu i s-a declanşat lactaţia. Acest lucru nu este cauzat de o problemă cu laptele matern în sine, ci de faptul că bebeluşul nu primeşte suficient lapte. Pe de altă parte, icterul laptelui matern poate fi cauzat de substanţe produse în laptele matern, care ar putea creşte nivelul de bilirubină şi împiedica eliminarea acesteia. Acest tip de icter se instalează în primele trei-cinci zile şi se ameliorează în cel mult 12 săptămâni. Icterul apare, de obicei, în a doua sau a treia zi după naştere şi este localizat iniţial la nivelul capului, iar ulterior se extinde şi la celelalte segmente ale corpului. Astfel, pielea unui nou-născut icteric va fi galbenă, la început doar în zona feţei, apoi şi în zona pieptului şi abdomenului superior şi, în final, pe picioare.

Tocmai de aceea, este recomandat ca medicul să-i examineze pe bebeluşi la trei-patru zile de la naştere. Dacă aceştia sunt deja acasă, le revine părinţilor responsabilitatea de a observa apariţia unui icter. Cert este că, în formele uşoare sau moderate, copilul va reuşi să elimine singur excesul de bilirubină în decurs de 1-2 săptămâni, nefiind necesar un tratament. În cazul unor nivele crescute ale bilirubinei se va practica fototerapia cu lumină albă sau albastră, care creşte oxidarea bilirubinei în compuşi hidrosolubili şi favorizează excreţia ei. Totodată, alăptarea încă din primele ore după naştere ajută la eliminarea bilirubinei în exces. În acelaşi timp, colostrul funcţionează ca un laxativ natural care grăbeşte eliminarea bilirubinei prin scaun.

Aşadar, este bine ca nou-născutul să fie alăptat cât mai des (pentru a stimula excreţia conţinutului intestinal, deci inclusiv a bilirubinei). În cazurile rare în care nou-născutul a dezvoltat icter datorită laptelui matern, medicul poate recomanda întreruperea temporară a alăptării.

În cazurile severe de icter, se vor efectua transfuzii sangvine (înlocuirea sângelui nou-născutului cu alt sânge).