Encefalita este o boală neurologică ce are ca simptom inflamaţia creierului, dar, dacă aceasta cuprinde şi meningele, atunci avem de-a face cu o meningoencefalită. Nu se cunosc cu exactitate cauzele ce duc la apariţia acestei boli, dar ele pot fi virale, bacteriene, fungice sau autoimune, de departe cele mai numeroase fiind de natură virală.
Cea mai întâlnită este encefalita cu virus herpes simplex. Cele de natură bacteriană, cum ar fi infecţia cu mycoplasma sau rickettsii, sunt rare, iar componenta meningitică este mult mai bine exprimată.
Potrivit dr. Amalia Cosma, medic neurolog, boala începe să se manifeste cu dureri puternice de cap. Cele virale sunt precedate, pentru câteva zile, de stare de rău cu febră, dureri musculare, cefalee, greaţă, vomă.
„Mai grav este că creierul începe să fie afectat şi de aici pacientul nu se mai comportă normal, pentru că statusul lui mintal este afectat, prezintă deja deficite focale, cum ar fi hemipareza, paralizia nervilor cranieni, au crize epileptice etc. de obicei, vârstnicii sau tinerii sunt cei mai afectaţi de această boală. Aşa că, dacă prezintă simptomele enumerate, stabilirea diagnosticului se poate face pe anamneză şi examen clinic, probe de laborator, puncţie lombară, examen CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altei patologii”, a explicat medicul.
În ceea ce priveşte tratamentul, acesta include măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi tratamentul complicaţiilor sistemice, tratament antiviral, antibiotic, administrarea de antiepileptice. Nu trebuie uitat că prognosticul este dictat de virulenţa agentului patogen şi de starea de sănătate preexistentă bolii. Spre exemplu, vârstele extreme, starea de imunodepresie, suferinţa neurologică preexistentă se asociază cu prognostic mai prost.
O boala foarte periculoasă
Partea proastă este că mortalitatea în encefalita herpetică netratată ajunge la 50-75%, iar cei care supravieţuiesc rămân cu sechele neurologice şi diferite dizabilităţi.
În cea tratată, mortalitatea este de 20% şi gravitatea sechelelor este influenţată de durata intervalului de timp scurs de la debut până la iniţierea tratamentului.
Alte forme de encefalită au mortalitatea diferită - foarte mare pentru encefalita japoneză şi pentru encefalita ecvestră de est şi mai mică (2-20%) pentru encefalita ecvestră de vest. Encefalita rabică are mortalitate de 100%.
În concluzie, nu ignoraţi manifestările acestei boli, pentru că acestea pot fi, uneori, fatale. De asemenea, fiţi atenţi la copii, pentru că în cazul lor simptomele pot include, în plus, umflături în zonele moi (fontanele) ale capului bebeluşului, rigiditate a corpului, plâns necontrolat, lipsa poftei de mâncare sau refuzul ei, iritabilitate.
Medicul a precizat că toate aceste complicaţii care rezultă din encefalită depind de mai mulţi factori care includ vârsta, cauza infecţiei, severitatea bolii iniţiale şi timpul scurs de la instalarea bolii şi administrarea tratamentului. În majoritatea cazurilor, însă, persoanele ce manifestă o formă uşoară de encefalită îşi revin în câteva săptămâni, fără a avea complicaţii pe termen lung.
Totuşi, în cazul unei encefalite agravate, în care inflamaţia a provocat leziuni creierului, pot apărea complicaţii care pot duce la comă sau deces. Totodată, există şi complicaţii care pot dura luni de zile sau pot deveni permanente: oboseală persistentă, slăbiciune sau lipsă de coordonare musculară, tulburări de personalitate, probleme de memorie, paralizie, afecţiuni ale auzului sau vederii, probleme în vorbire.
