Fiecare om are slăbiciuni. Specialiştii spun chiar că şi persoanele puternice au slăbiciuni, doar că acestea au capacitatea de a şi le recunoaşte şi de a le învinge. Important este să recunoaştem că avem puncte slabe şi că nu suntem perfecţi.

Psihologul Andra Tănăsescu este de părere că slăbiciunea este doar un mit, menit să ne ţină pe loc, să ne intimideze, astfel încât să nu avem curajul de a cere mai mult de la noi, de la viaţă sau de la ceilalţi. „Diferenţa dintre un om puternic şi ceea ce numim a fi slab constă în modul în care îşi gestionează acele slăbiciuni. Cel care este văzut ca fiind puternic vede slăbiciunile ca oportunităţi de a creşte. Profită de ceea ce nu ştie, se motivează şi îşi depăşeşte acele limitări. Nu este nici un secret, nici o genă mai specială. Este pur şi simplu un tip de gândire orientat către soluţii şi rezultate, către depăşirea limitelor şi evoluţie constantă”, a declarat specialistul.

Psihologul afirmă că, orice om, oricât de neclintit pare din afară, poate simţi frică şi nelinişte, poate plânge şi poate avea uneori nevoie de o vorbă de încurajare, de o îmbrăţişare sau de odihnă. Tănăsescu susţine că multe persoane judecă astfel de oameni atunci când lasă garda jos şi îşi arată partea vulnerabilă. De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, aceştia îşi construiesc în mintea lor imaginea unor oameni imbatabili, indestructibili care nu au privilegiul de a fi umani.

În concluzie, problema cea mai mare a oamenilor este lipsa de asumare a propriilor frici şi slăbiciuni, fapt ce determină apariţia unei aparente măşti de putere, care vine în realitate cu foarte multă presiune. Tot ce face este să consume omul din interior, puţin câte puţin, până când acesta va ceda. Aşadar, puterea adevărată nu vine din a nu plânge niciodată, ci din curajul cu care recunoaştem că avem nevoie să plângem, vine din decizia de a ne da voie să o facem, să trăim tristeţea, iar apoi putem să ne ridicăm mai puternici.