12 Noiembrie 2019
754 accesări
0 comentarii

Bărbații, în general, dar și femeile pot avea probleme cu părul. De regulă, alopecia areata, pelada, calviția sau chelia, cum i se mai spune în popor apare până la vârsta de 40 de ani. Evident, afecțiunea nu este periculoasă, dar pierderea părului poate avea un efect negativ asupra echilibrului psihic și emoțional al pacienților.

Dr. Maria Axinciuc, medic specialist dermato-venerice spune că alopecia areata se caracterizează prin căderea părului, atât a celui de pe scalp, cât și a celui de pe corp, zonele lipsite de păr fiind rotunde, bine delimitate.

„În general, alopecia areata nu este asociată cu nicio altă problemă de sănătate și nici nu este contagioasă. Este destul de frecventă, reprezentând aproximativ 3,5 % din consultațiile dermatologice. Apare la toate vârstele, dar cel mai frecvent la persoane tinere. Bărbații sunt de două ori mai frecvent afectați decât femeile. Sunt o serie de factori care concură la apariția leziunilor de peladă: constituția genetică, starea de atopie, reacțiile autoimune și stresurile emoționale. Adesea, pacientul declară că în ultimul timp a trecut printr-o perioadă de stres psihic sau de instabilitate psihică, examene, a suferit o intervenție chirurgicală etc. Alți factori care pot precipita apariția peladei sunt reprezentați de prezența de focare infecțioase (amigdaliene, sinusale, dentare), de parazitoze intestinale. Și factorii endocrini pot fi implicați: afecțiuni tiroidiene (boala Basedow, boala Hashimoto), diabet zaharat, insuficiența ovariană sau paratiroidiană. Uneori, se asociază cu deficiențe imunologice (lupus eritematos, sclerodermie, boli autoimune)”, a explicat medicul. Dermatologul a precizat că în cazul copiilor, vinovată de apariția acestei probleme ar fi o deficiență a sistemului imunitar, care face să fie afectați foliculii piloși, având ca urmare căderea părului. Partea proastă este că aceasta este o afecțiune cu evoluție imprevizibilă.

Unele cazuri se vindecă, altele nu

Uneori, rămân plăci izolate, alteori se întind și cuprind pielea capului în totalitate. Fără tratament, leziunile pot persista luni sau poate chiar ani de zile. De asemenea, există cazuri de vindecare spontană sau altele care evoluează spre pelada decalvantă (alopecie totală), dar aceasta este mai rar întâlnită. Trebuie precizat că diagnosticul pentru alopecia areata se pune în baza unei examinări și a unui istoric medical, atât personal, cât și familial. Așadar, medicul specialist dermatolog își va întreba pacientul când au apărut simptomele și dacă mai există în familie cazuri de alopecie, va examina aspectul zonei afectate. În același timp, el poate solicita analize suplimentare de sânge, pentru a verifica dacă nu cumva există probleme tiroidiene sau alte afecțiuni care să stea la baza alopeciei. Dacă vă întrebați ce tratament puteți face pentru alopecie, medicul a declarat că nu există un tratament standard. Totuși, acesta poate include injecții subcutanate cu corticosteroizi în zonele afectate, soluții aplicate local, cu corticosteroizi, minoxidil, estrogeni (pentru femei) etc. Un tratament modern al peladei și alopeciilor, în general, este reprezentat de mezoterapie pentru regenerarea părului, stoparea căderii, de multe ori rezultatele fiind foarte bune.

Mezoterapia poate fi realizată prin terapie fără ac sau cu ac, caz în care amestecul de substanțe active este administrat cu seringă sau cu pistolet. Tratamentul peladei trebuie, de cele mai multe ori, să fie combinat. Desigur, rezultatele nu apar imediat, ci la 2-3 luni de la debutul tratamentului, deoarece părul cade la 60 zile de la distrugerea foliculului pilos. „Pentru menținerea efectului terapeutic este nevoie de tratament de întreținere de 3-6 luni și uneori de repetarea de două ori pe an, recidivele putând să apară la orice schemă aplicată. Nici un tratament nu este eficace 100%, schemele trebuind individualizate de către medicul dermatolog. În plus, de multe ori este necesară adăugarea medicației sedative, tranchilizante, tratamentul eventualelor focare infecțioase”, a adăugat dr. Axinciuc.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU