Vitamina D, una dintre vitaminele liposolubile (care se depozitează în organism), cunoscută și sub denumirea de „vitamina soarelui”, joacă un rol esențial în menținerea sănătății oaselor, reglarea sistemului imunitar și buna funcționare a mușchilor. Cu toate acestea, în ciuda importanței sale majore, deficitul de vitamina D devine tot mai frecvent în rândul populației generale, afectând toate grupele de vârstă și ambele sexe.
Specialiștii evidențiază importanța celor două forme principale de vitamina D: vitamina D2 (ergocalciferol), de origine vegetală, și vitamina D3 (colecalciferol), de origine animală. Organismul uman produce vitamina D3 atunci când pielea este expusă la razele ultraviolete ale soarelui, dar procesul de activare metabolică are loc în două etape, una hepatică și alta renală. Astfel, afecțiunile cronice ale ficatului sau rinichilor (precum ciroza hepatică sau insuficiența renală) pot afecta această conversie, împiedicând transformarea vitaminei D în forma sa activă, printr-un proces de dublă hidroxilare.
Potrivit dr. Ștefan-Lucian Rațiu, stilul de viață modern contribuie semnificativ la carența de vitamina D: petrecerea timpului în spații închise, folosirea cremelor cu factor de protecție solară (SPF 15 reduce sinteza cutanată) și alimentația săracă în surse naturale de vitamina D (precum peștele gras, ouăle și produsele lactate fortificate) sunt factori majori. Dietele restrictive, frecvente în rândul persoanelor cu alergie la lapte, intoleranță la lactoză sau adepte ale unui regim ovo-vegetarian sau vegan, cresc și ele riscul deficitului.
Totodată, alăptarea exclusivă, prelungită, fără suplimentarea corespunzătoare cu vitamina D, poate duce la rahitism la sugari. De asemenea, persoanele cu un indice de masă corporală (IMC) de peste 30 prezintă, în general, un nivel seric scăzut de 25-hidroxi-vitamina D. Deși obezitatea nu influențează capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D, grăsimea subcutanată reține mai mult din această vitamină, reducând disponibilitatea ei. Astfel, persoanele cu obezitate pot necesita doze mai mari pentru a atinge niveluri optime. Cei care au suferit bypass gastric sunt, de asemenea, predispuși la carențe.
La vârstnici, riscul este dublu: expunerea redusă la soare și scăderea absorbției intestinale, combinate cu diminuarea capacității pielii de a produce vitamina D odată cu înaintarea în vârstă. Totodată, persoanele cu pielea mai închisă la culoare, datorită conținutului crescut de melanină, au o sinteză mai redusă a precursorilor de vitamina D în piele. Specialistul a subliniat că deficitul poate fi asimptomatic o perioadă lungă, dar în timp pot apărea manifestări clinice care afectează semnificativ calitatea vieții: oboseală cronică, slăbiciune generalizată, dureri musculare și osoase, dureri articulare sau rigiditate matinală. Simptomele pot fi nespecifice, astfel încât mulți pacienți nu conștientizează carența până la efectuarea analizelor.
Din nefericire, consecințele deficitului cronic de vitamina D nu se limitează doar la sistemul osos. Cercetările recente sugerează posibile legături între carență și: diabet zaharat de tip I sau II, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare (inclusiv insuficiență cardiacă), tulburări psihiatrice (depresie, schizofrenie, autism), boli autoimune (scleroză multiplă), risc crescut de preeclampsie în sarcină, anumite tipuri de cancer (colon, sân, prostată, ovar, limfom non-Hodgkinian).
Prevenția rămâne cea mai eficientă abordare: este recomandată expunerea zilnică moderată la soare (10–30 de minute, în funcție de sezon și tipul de piele), o alimentaţie echilibrată și, dacă este necesar, administrarea de suplimente alimentare.
