Foarte multe femei se confruntă în sarcină cu incontinenţa urinară, aceasta fiind definită de specialişti ca eliminarea involuntară (necontrolată) de urină. Trebuie menţionat, însă, că aceasta nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom al unei afecţiuni urinare, fiind cauzată de diverşi factori care măresc presiunea abdominală.

Este adevărat că, de cele mai multe ori, este mai des întâlnită în cazul vârstnicilor, dar poate apărea şi în perioada sarcinii sau chiar imediat după aceea. Chiar dacă nu este ceva grav, este - clar - un fenomen neplăcut, care creează o stare nu doar de jenă, ci şi de disconfort, adăugându-se multor altor stări neplăcute ce însoţesc adesea perioada sarcinii.

Potrivit dr. Adriana Rusu, incontinenţa urinară include de obicei mici pierderi accidentale de urină, care apar atunci când strănutaţi, când tuşiţi, când râdeţi sau atunci când faceţi un efort fizic mai intens.

„Cauzele sunt multiple: greutatea bebeluşului, care apasă pe vezică, apoi slăbirea ţesuturilor din zona abdominală, dar şi impregnarea hormonală. Oricum, niciuna dintre cauze nu este ceva anormal în timpul unei sarcini, aşa că nu trebuie să vă îngrijoraţi, dar trebuie să aveţi ceva mai multă grijă de dumneavoastră, decât în mod obişnuit”, a declarat medicul.

Ea a adăugat că, dacă aveţi aceste neplăceri mai devreme de cel de-al treilea trimestru de sarcină, trebuie să ştiţi că prezentaţi un risc mai mare de incontinenţă urinară decât majoritatea mămicilor.