Măselele de minte sunt ultimii dinți care apar în cavitatea bucală, de regulă în jurul vârstei de 20 de ani. Deși pot deveni funcționali și utili în masticație, acești molari pun adesea probleme, mai ales atunci când erup incomplet sau nu au suficient spațiu pe arcadă. În astfel de cazuri, pot deveni un adevărat focar de infecție, fiind expuși riscului de inflamații, carii sau alte complicații dentare.
Potrivit medicului stomatolog Alina Simionescu, dacă măselele de minte nu erup complet, țesuturile din jurul lor se pot inflama, ducând la apariția infecțiilor. De asemenea, poziția lor îngreunează intervenția stomatologică, motiv pentru care cariile apărute la nivelul acestor dinți sunt adesea dificil de tratat. În plus, un molar de minte afectat poate provoca dureri intense la nivelul mandibulei, disconfort în timpul masticației și chiar senzația de pulsare a nervului din zona respectivă.
Medicul explică faptul că, în funcție de ereditate și evoluția alimentației umane, unii oameni pot avea toți cei patru molari de minte, alții doar câțiva sau, în unele cazuri, niciunul.
Totuși, indiferent de situație, atunci când măselele de minte sunt prezente, este esențial să fie igienizate cu atenție. Fiind mai mici și situate în partea din spate a gurii, tind să fie neglijate în timpul periajului, ceea ce le face mult mai vulnerabile la carii. De multe ori, extracția este soluția recomandată atunci când măseaua de minte este parțial eruptă, nu are suficient spațiu sau este orientată spre dintele vecin, pe care îl poate afecta. Intervenția este indicată și în cazurile în care molarul nu participă activ la procesul de masticație, nu are dinte antagonist sau favorizează acumularea de placă bacteriană, afectând dintele din fața sa.
Cu toate acestea, medicii atrag atenția că, atunci când un molar de minte este sănătos și are spațiu să erupă, ar trebui păstrat, întrucât poate fi extrem de valoros într-o viitoare lucrare dentară fixă, mai ales dacă lipsesc molarii vecini. În asemenea situații, este suficientă o simplă incizie care să permită erupția corectă a molarului.
Pentru a stabili cu exactitate poziția și starea molarilor de minte, este recomandată efectuarea unei radiografii. Există și cazuri în care rădăcinile acestor dinți sunt foarte apropiate de sinusurile maxilare, fiind separate doar de un strat subțire de os. În astfel de situații, extracția necesită precauție sporită, iar după intervenție este indicat ca pacientul să evite suflatul nasului, strănutul puternic sau exercițiile fizice.
Disconfortul resimțit după extracție este normal și poate fi ținut sub control cu ajutorul analgezicelor și antiinflamatoarelor. În caz de risc de infecție, medicul poate recomanda administrarea profilactică de antibiotice. Alte efecte secundare obișnuite includ umflături de intensitate variabilă și sângerări, considerate normale în primele ore după intervenție. Pentru o igienă locală adecvată, se pot folosi antiseptice locale precum apă de gură sau infuzii din plante cu efect dezinfectant, cum ar fi salvia sau mușețelul. Acesta este motivul pentru care vizita periodică la medicul stomatolog, cel puțin o dată pe an, este esențială pentru prevenirea acestor complicații și pentru monitorizarea stării măselelor de minte, indiferent dacă sunt sau nu erupte.
