Tulburarea afectivă bipolară constă fie în succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale, fie doar a mai multor episoade maniacale. Este suficient un singur episod maniacal pentru a putea pune diagnosticul, spun medicii psihiatri. Episoadele pot să apară anual sau la distanţă de mai mulţi ani, interval în care persoana este normală psihic.
Schimbările afective influenţează somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul şi abilitatea de a gândi clar şi de a lua decizii. Deşi tulburarea afectivă bipolară durează toată viaţa, persoanele afectate pot controla schimbările afective, prin tratamentul medicamentos. Deşi această tulburarea poate debuta la orice vârstă, ea este diagnosticată, în mod tipic, în jurul vârstei de 20 de ani.
„Simptomele sunt particulare fiecărei persoane şi pot varia de la un episod la altul. Mania şi hipomania sunt cele mai seducătoare stări ale naturii umane, imposibile în mod normal. E ca şi cum ai fi drogat cu marijuana şi amfetamine, te simţi invincibil. Încă nu am văzut maniacal care să considere că fericirea care a dat peste el este o boală care să mai şi trebuiască tratată”, a explicat dr. Diana Cârjaliu, medic psihiatru.
Specialistul afirmă că, din păcate, aparţinătorii duc bolnavii la psihiatru sau îi internează numai în episodul maniacal şi uneori nu sesizează episodul depresiv.
„Episodul maniacal include simptome ca: optimism exagerat, impulsivitate, agitaţie, energie debordantă, iritabilitate, conflictualitate, aroganţă, agresivitate verbală şi fizică, euforie, absenţa oboselii şi a nevoii de somn, accelerarea gândirii, presiunea de a vorbi, impulsivitate în luarea deciziilor şi trecerea la acţiune, dezinhibiţie. Episodul depresiv majorse instalează abrupt, dar nu chiar ca episodul maniacal, ci într-o săptămână. Atunci intervine epuizarea emoţională cu sentimentul de goliciune, inutilitate, imposibilitatea trăirii oricărui afect pozitiv; pierderea interesului şi a plăcerii pentru orice activitate; modificări semnificative ale greutăţii, insomnie, oboseală şi lipsă de energie etc. Alte semne şi simptome ce însoţesc episoadele bipolaresunt anxietatea, melancolia şi stările psihotice”, a mai spus medicul psihiatru.
Tratamentul persoanelor bipolare
În ciuda extremelor descrise, pacienţii cu tulburare afectivă bipolară nu realizează gradul în care instabilitatea şi exploziile emoţionale perturbă viaţa proprie şi pe a celor din jur şi refuză tratamentul. Întrucât tulburarea afectivă bipolară însoţeşte omul toată viaţa, se recomandă ca şi tratamentul să fie permanent, iar acest lucru este foarte greu de acceptat de către persoanele afectate.
„Toţi pacienţii întrerup tratamentul la aproximativ trei luni după ce trece episodul maniacal. Depresivii îl urmează mai mult timp. Ca de obicei, omul învaţă din greşeli şi abia după câteva episoade constată că este depăşit de boală şi nu reuşeşte să o ţină sub control. Pacienţii maniacali îi transformă pe psihiatri în negociatori. Maniacalul negociază necesitatea tratamentului, medicaţia, dozele, durata. Consideră că a făcut vreun hatâr familiei că s-a prezentat la consultaţie şi că tratamentul, doza şi durata sunt la latitudinea antipaticului de psihiatru. Eu îmi sfătuiesc pacienţii să fie vigilenţi, primăvara sau toamna, şi după prima noapte de absenţă a nevoii de somn să vină imediat să începem tratamentul. Acesta este primul semn şi nu mai trebuie aşteptate celelalte, pentru că fiecare nou episod maniacal va lăsa în urmă regrete şi pierderi”, menţionează specialistul.
În concluzie, tratamentul tulburării afective bipolare are drept scop controlarea simptomelor din episodul acut şi prevenirea apariţiei unui nou episod.Comportamentul periculos, agresiv sau psihotic impune spitalizare şi tratament iniţial injectabil, atât pentru siguranţa pacientului şi a celor din jur, cât şi pentru stabilirea dozelor optime.
