Cu toate că este considerată o tulburare minoră în timpul sarcinii, constipația poate fi foarte deranjantă. Totodată, ea reprezintă al doilea motiv de origine gastrointestinală, după greață/vomă, pentru care femeile însărcinate se adresează medicului curant. Foarte rar se întâmplă să se ajungă la complicații sau sângerări vaginale determinate de efortul de a defeca.

Statistic vorbind, un procent de 11% până la 38% din gravide suferă de constipație, în special în cel de-al doilea trimestru de sarcină. Potrivit dr. Alina Balcan, constipația este descrisă fie ca scaune cu frecvență scăzută, fie cu eliminare dificilă. „Există o multitudine de cauze care duc la această situație în timpul sarcinii, în funcție de care se va institui și tratamentul adecvat.Sarcina în sine, prin modificările sale anatomice și fiziologice, este o stare care predispune la constipație. Creșterea nivelului de progesteron și scăderea unui alt hormon mai puțin cunoscut, motilina, fie datorat gravidității, fie suplimentelor recomandate pentru menținerea unei sarcini delicate, duc la relaxarea musculaturii netede intestinale, cu creșterea timpului de tranzit al materiilor fecale. Un alt efect este creșterea reabsorbției apei din acestea, datorită staționării prelungite în intestine și «uscării» lor. Totodată, scăderea activităților fizice odată cu avansarea în sarcină și creșterea maternă în greutate contribuie la instalarea constipației. De asemenea, o serie de suplimente pe bază de fier și/sau calciu recomandate de medic au acest efect secundar, depinzând foarte mult de terenul fiecărei paciente. Mai târziu, uterul cu volum mult mărit încetinește avansarea materiilor fecale prin intestin prin compresie directă”, a explicat specialistul.

Cum se poate rezolva această problemă? Managementul situației se face prin urmarea câtorva pași: identificarea și, acolo unde este posibil, evitarea sau înlocuirea factorilor cauzatori. Apoi, este foarte importantă identificarea și managementul cauzelor: folosirea cronică a laxativelor, rutina alimentară, sedentarismul, deshidratarea, depresia, tulburări neurologice (boala Parkinson, accidentul vascular cerebral), tulburări metabolice (diabet zaharat, hipercalcemie, hipotiroidie), malignități, disfuncții pelvice, ocluzie intestinală, fecalom, fisuri anale etc.

În același timp, se impune încurajarea mobilizării fizice și a aportului hidric adecvat de aproximativ doi litri de lichide pe zi, provenit din apă, supă, lapte, fructe. De asemenea, este necesară creșterea aportului alimentar zilnic de fibre provenite din cereale integrale, tărâțe, semințe, nuci, orez, fasole, linte, fructe deshidratate sau proaspete, legume. Medicul a precizat că, dacă strategiile de mai sus nu au efectul scontat, se recurge doar pentru o perioadă scurtă de timp la tratamentul farmacologic, pentru a evita deshidratarea și dezechilibrele electrolitice.

Indiferent de cauza care a dus la instalarea acestei probleme, este extrem de important să discutați deschis cu un medic despre această situație și să nu vă tratați „după ureche”, pentru că fiecare pacient sau sarcină sunt unice în felul lor, putându-se preta sau nu la același tratament.